Cea mai mare bancă elveţiană recunoaşte că a contribuit la agravarea crizei

'Lipsa unei planificări sistematice a strategiei de creştere a diviziei de afaceri a contribuit puternic la marile pierderi suferite de către bancă', a recunoscut prima instituţie elveţiană, care în 2008 a fost în pragul falimentului, fiind salvată datorită ajutorului din partea statului şi al Băncii Centrale a Elveţiei.

Bonusurile acordate şefilor şi salariaţilor băncii au fost principala cauză a dificultăţilor instituţiei, precizează raportul, întocmit de experţi independenţi.

'Motivarea (...) prin sistemul de remuneraţie, cu scopul de a genera venituri fără a lua suficient în considerare riscurile, au încurajat această strategie (a asumării de riscuri), favorizând astfel pierderile', a recunoscut instituţia elveţiană, una din cele mai afectate instituţii din lume de criza 'subprime', în care a investit masiv.

Raportul face referire şi la principala activitate a băncii, gestiunea averii, axată în principal pe evaziunea fiscală. 'Nu s-a făcut o analiză completă şi continuă a profilului de risc în ceea ce priveşte conformitatea, în activităţile de gestiune a averii cu Statele Unite', a estimat UBS într-un comunicat.

Pentru a nu fi urmărită în justiţie în Statele Unite, banca a acceptat să furnizeze autorităţilor americane numele a aproximativ 4.450 de clienţi bănuiţi de evaziune fiscală, banca fiind nevoită să renunţe la principiul secretului bancar.

'Ceea ce s-a întâmplat n-ar fi trebuit să se întâmple nicioadată', a admis preşedintele băncii, Kaspar Villiger, numit în aprilie 2009 în locul Peter Kurer.

Conform lui Villiger, dorinţa băncii, care încearcă să-şi spele imaginea, nu este 'nici de a înfrumuseţa erorile de gestiune din trecut, nici să uşureze personalităţile în chestiune de responsabilitatea pe care o au'.

Instituţia elveţiană a confirmat totuşi că renunţă să depună plângere împotriva vechilor conducători ai băncii, estimând că şansele de succes ale unei acţiuni în justiţie sunt 'mai mult decât nesigure'. 'Aceste proceduri pot dura mulţi ani, duc la cheltuieli mari pentru bancă, fac publicitate negativă în întreaga lume şi împiedică astfel restabilirea reputaţiei UBS', au estimat reprezentanţii băncii.