Imediat după acordarea pachetului de urgenţă pentru Grecia, la începutul lunii mai, miniştrii de Finanţe din Uniunea Europeană şi, în special, cei din zona euro au discutat despre suplimentarea fondului disponibil pentru astfel de intervenţii.
Reprezentanţii germani, sprijiniţi de cei din ţările nordice, s-au opus din start oricărei astfel de iniţiative. De cealaltă parte, Franţa (a doua economie ca mărime din Europa) şi ţările sudice au sprijinit o astfel de măsură. Însă în confruntarea dintre „sudul relaxat" şi „nordul strict", Germania (cea mai mare economie europeană), fiind principalul contribuitor la acest fond, a avut mereu ultimul cuvânt. Italia, economia care se află pe locul trei între statele UE, nu a adoptat o poziţie clară în niciuna dintre aceste negocieri.ITALIENII RUP TĂCEREA
Acum, pentru prima dată de când aceste tensiuni au început, un oficial italian critică refuzul Germaniei de a ajunge la un compromis. Giulio Tremonti, ministrul de Finanţe italian, a arătat că, deşi statele „periferice" din zona euro au cea mai mare nevoie de suplimentarea acestui fond, şi Germania ar putea pierde considerabil dacă împiedică acest lucru.
„Toată lumea vorbeşte despre cât de buni, de generoşi şi de patriotici faţă de UE sunt. Ei bine, le putem răspunde ţărilor cu rating AAA care se plâng de povară (costurile salvărilor de urgenţă - n.r.) arătându-le că expunerea băncilor noastre la datoriile Irlandei este de 22 de miliarde de dolari, în timp ce a lor ajunge la 180 de miliarde", a declarat acesta, potrivit blogului „The Source", deţinut de publicaţia „The Wall Street Journal".
Sumele invocate de oficial se referă la expunerea băncilor italiene şi germane la datoriile Irlandei, potrivit ultimului raport trimestrial al Băncii Reglementelor Internaţionale, considerată „banca centrală a băncilor centrale". În cazul în care Irlanda ar intra în colaps, instituţiile respective ar pierde aceşti bani. Bundesbank, banca centrală a Germaniei, a contestat această sumă, estimând-o la numai 25 de miliarde de euro.
DATORIE PUBLICĂ IMENSĂ
Până acum, analiştii au pus tăcerea reprezentanţilor italieni pe seama datoriei publice imense a statului ajunsă, la sfârşitul lui 2010, la 118% din Produsul Intern Brut (nivel mai ridicat decât al Greciei). Acum, măsurile de consolidare fiscală aplicată de guvernanţii de la Roma au dus la o diminuare a costurile de împrumutare ale statului, iar obligaţiunile guvernamentale emise sunt mai atractive acum pentru investitori.
Însă dobânzile la care se împrumută Italia rămân considerabil mai mari decât cele ale Germaniei (referinţa la nivel UE), care reuşeşte în continuare să plaseze obligaţiuni cu o scadenţă de zece ani la randamente de până la 3% datorită ratingul maxim (AAA) acordat de agenţii. De cealaltă parte, randamentele pentru obligaţiunile guvernamentale italiene scandete la zece ani se situau, la începutul acestui an, la 4,8%.
