Din informaţiile pe care le avem, casa a aparţinut unui boier grec, iar o lungă perioadă de vreme a găzduit diferite instituţii ale statului.
A fost o perioadă sediul Cinematografiei şi sediul Poştei. În ultimii ani, în baza Legii 10/2001, conacul a fost retrocedat.
Structura de rezistenţă a clădirii este bună, deşi nu a mai fost de foarte mult timp locuită sau renovată. Despre casa din spatele parcului Eminescu ne-a povestit Cristian Călădaru, directorul Muzeului de Istorie din Galaţi.
„A fost multă vreme cunoscută sub numele de Casa Poştei. Este o clădire frumoasă, în stil boieresc. Din câte am aflat, a fost revendicată de un urmaş al ultimului proprietar".
Gălăţenii car locuiesc în centrul oraşului îşi amintesc cu drag despre această casă.
„Aici veneam să pun scrisori sau telegrame bunicilor. Casa arată foarte bine înainte. Era îngrijit, era un adevărat conac. Din păcate, de peste 10 ani casa a fost părăsită. Am auzit că are un nou proprietar. Să sperăm că se va îngriji de ea aşa cum se cuvine", ne-a spus Elena Bulişteanu, fost inginer.
Această idee ne-a împărtăşit-o şi gălăţeanul Vasile Tatu: „Această casă face parte din ansambulul arhitectural al oraşului şi ar trebui declarată monument-istoric. Conacul a fost construit de un boier de renume. La vremea aceea, Galaţiul era unul din cele mai frumoase oraşe din ţară, vizitat de mulţi francezi, nemţi, greci. Acum nu mai trece nimeni pe aici. Totul s-a transformat în ruină".
„Înainte de 1950, casele din zona veche a oraşului erau foarte frumoase. Astăzi ele se află în paragină. Mare păcat că nu se face nimic pentru salvarea lor", ne-a declarat istoricul gălăţean Ion Caşu.
Legislaţia scârţie
Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie din Galaţi,spune că legislaţia din România privind clădirile cu valoare istorică nu este tocmai bună.
„În Occident, dacă timp de trei ani nu te îngrijeşti de o casă cu valoare istorică, statul ţi-o confiscă. La noi, legislaţia este foarte permisivă".
