Trei posibile scenarii
Cercetarea privind salariul minim a luat în considerare trei variante posibile până la care ar trebui crescut salariul minim: 650 lei, 700 lei şi 750 lei.
În toate aceste scenarii s-a mers pe următoarea ipoteză: doar în primele patru grupe cu salarii mici ( sub 1.100 lei lunar, în cazul distribuţiei de referinţă), în care se află aproximativ 37% din numărul angajaţilor (adică 1.740.030 persoane) şi doar în 15 % din masa salarială totală din economie, se vor majora salariile cu câte 50 lei ( scenariul I), cu câte 100 lei (scenariul II) şI respectiv cu câte 150 lei (scenariul III), la fel ca în cazul salariului minim.
Calculele făcute arată că în toate cele trei scenarii, impactul net asupra bugetului general consolidat este pozitiv, fiind cuprins între 358 milioane lei şi 1,1 miliarde lei. Nici în cazul mediului privat nu apar distorsiuni prea mari, creşterea costurilor cu forţa de muncă fiind cuprinsă între 1 şi 3%. Pentru a diminua totuşi acest impact se poate apela la soluţia reducerii CAS-ul, dar trebuie avută în vedere repercursiunea asupra bugetului.
Liviu Voinea susţine că în această cercetare s-a ţinut cont şi de două fenomene care pot influenţa indirect calculele. Pe de o parte unele firme ar putea refuza să achite salariile minime crescute şi să treacă angajaţii în zona muncii la negru, dar ţinând cont de faptul că este vorba de o creştere marginală a costurilor e greu de crezut că un patron va lua o astfel de hotărâre, riscând sancţiuni. Pe de altă parte, economistul susţine că este dovedit sociologic că la nivelele joase de venit, cea mai mare parte a oricărui supliment financiar se duce în consumul curent de alimente. Astfel, vor creşte şi încasările din TVA aferent acestui consum cu sume cuprinse între 43 şi 130 milioane lei. Aceste rezultate au la bază şi ponderea de 50% a economiei subterane în comerţul cu alimente.
Trebuie crescut gradul de ocupare
Liderul BNS, Dumitru Costin, spune că este pentru prima dată când se face o astfel de analiză. El a declarat că rezultatele cercetării vor ajunge şi pe masa guvernului care trebuie să ia în calcul şi alte variante, nu doar cele de îngheţare a salariului minim. Mai mult, Costin subliniază necesitatea unei astfel de decizii motivând că România are nevoie de măsuri urgente pentru a ieşi din capcana şomajului.
Din punctul său de vedere, diferenţele între minimul pe economie şi veniturile asigurate prin diverse programe de protecţie socială sunt atât de mici, încât omul nu este încurajat să muncească. „Rămâi cu venituri mai mari la sfârşitul lunii dacă beneficiezi de protecţie socială, decât dacă eşti angajat. Cea mai mare problemă a României este legată de gradul de ocupare pe piaţa muncii. Guvernul nu a făcut decât să adâncească această criză prin mutarea cheltuielilor de la fondul de salarii la capitolul protecţie socială”, a afirmat liderul BNS.
Public versus privat
În cadrul aceleiaşi conferinţe a fost dată publicităţii şi o analiză comparativă între salarizarea din sectorul privat cu cea din sectorul public. În cel de-al doilea segment au fost incluşi atât angajaţii din administraţie, sănătate, învăţământ, cât şi cei din companiile de stat.
Potrivit cercetării, în administraţia publică a crescut numărul angajaţilor cu 44% (de la 3,75 % din forţa de muncă în 2004, la 5,15% în 2007 şi la 5,4% în 2009). În schimb numărul lucrătorilor din companiile de stat şi servicii publice s-a redus cu un sfert (de la 20% în 2004, la 16,5% în 2007 şi 15,5 % în 2009). De asemenea, s-a observat că salariile din sectorul public sunt cu 15% mai mari decât cele din privat, mai accentuat pentru categoriile de angajaţi cu venituri mai mici.
Comparând veniturile din zonele public şi privat, dar şi personalul din cele două arii, s-a ajuns la concluzia că o sursă mai bună de reducere a inegalităţii public-privat poate fi stimularea creşterii lefurilor din sectorul privat prin majorarea salariului minim pe economie, deoarece în acestă zonă sunt mai mulţi angajaţi retribuiţi cu această sumă.
Read 101 times
