Comisia Europeană a solicitat în mai multe rânduri Guvernului României să a-sigure independenţa instituţiei de reglementare, cu referire directă la controlul preţurilor, cerere ignorată însă de autorităţile de la Bucureşti. În aceste condiţii, a-devăratele artificii inventate de Agenţia Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) pentru a menţine un nivel al preţurilor cât mai apropiat de gradul de suportabilitate a populaţiei au efect de bumerang asupra companiilor din domeniile energiei electrice şi gazelor naturale, unde concurenţa a fost înlocuită cu decizia politică, iar performanţa cu supravieţuirea. Oricât de greu ne-ar veni să credem, controlul asupra preţurilor se va răzbuna cât de curând, aşa cum s-a întâmplat şi cu cinci ani în urmă (când liberalizarea pieţelor ne-a fost impusă de Uniunea Europeană), căci mizeria ascunsă sub preş va ieşi inevitabil la suprafaţă. Atâta vreme cât concurenţa se manifestă aproape exclusiv doar în rândul furnizorilor, în timp ce producătorii sunt controlaţi de stat, nu putem avea pretenţia la preţuri corecte şi competitive, decât într-o mică parte a segmentului de consumatori industriali, în timp ce consumatorii casnici sunt amăgiţi cu o aşa-zisă protecţie de natură socială. Pe de altă parte, sub deviza protejării locurilor de muncă şi a investiţiilor mari din economie, statul ia, prin intermediul companiilor pe care le controlează, decizii discriminatorii în privinţa aprovizionării cu energie electrică şi gaze naturale la preţuri avantajoase doar a anumitor clienţi. Chiar şi sub imperiul acestui control de natură socială a preţurilor, consumatorii din România nu deţin în niciun caz o poziţie privilegiată în rândul consumatorilor europeni. Spre exemplu, la nivel comunitar există doar opt state în care preţul energiei electrice pentru consumatorii casnici este mai mic decât în România. Situaţia este asemănătoare şi în domeniul gazelor naturale, în ciuda faptului că ţara noastră îşi asigură încă circa 70% din consum din resursele interne.
Fără investiţii nu vom avea niciodată preţuri mici
La energia electrică nu vom avea, probabil, surprize mari în acest an, căci sectorul de producere şi o parte a distribuţiei şi furnizării se află încă în proprietatea statului. Cu jumătate de gură, managerii unor companii şi-au permis să solicite o majorare a preţurilor, încă din anul 2009, când criza economică şi-a făcut simţite efectele din plin. Pe fondul scăderii cererii de energie (numai în primele două luni ale anului respectiv aceasta a scăzut cu aproape 10%), producătorii încercau să-şi acopere ineficienţa din preţ, invocând în acelaşi timp şi necesitatea unor investiţii în retehnologizare.
Problema cea mai gravă este că orice majorare solicitată nu s-ar fi dus, aşa cum este normal, în investiţii, ci în cheltuieli generate de lipsa de productivitate şi de randament. În aceste condiţii, Guvernul a ales să menţină preţurile la electricitate, lichidând şi bruma de profit pe care marii producători (îndeosebi cei din domeniul termo) o înregistrau în perioada de creştere economică. Ceilalţi, care lucrau în pierdere, au fost subvenţionaţi indirect, lucru valabil şi în 2010, când rolul de salvator al sistemului l-a jucat Hidroelectrica, care a beneficiat de un an hidrologic de excepţie. Pe acest fond de menţinere a preţurilor la energie electrică nu s-a investit nimic în sistem, în ciuda faptului că necesarul pentru următorii 2-3 ani se ridică la aproape 5 miliarde de euro. Spre deosebire de anii precedenţi, în 2010 preţul energiei nu a fost indexat nici măcar cu inflaţia (aceasta a fost de circa 8%), fapt ce va agrava situaţia financiară a companiilor.
Ce se va întâmpla însă în 2011, dacă Hidroelectrica nu va mai beneficia de un an hidrologic favorabil, iar pe piaţă îşi vor face apariţia şi producătorii de energie regenerabilă? Pe seama acestora din urmă se avansează deja o creştere a preţului la energia electrică de minimum 2%, urmând ca procentul să crească odată cu punerea în funcţiune a unor noi capacităţi în domeniul eolian. Creşterea preţurilor la carburanţi şi la gazele naturale sau cărbune, inevitabilă şi în 2011, nu va mai permite însă producătorilor să vândă la preţurile actuale, aşa că nu este exclus să avem şi din această direcţie o creştere a tarifelor la energie de unu-două procente. Oricum, se poate anticipa că, pe parcursul anului 2011, statul îşi va putea permite o creştere nesemnifi-cativă a tarifelor la energie, suportabilă de către consumatori. Să nu ne amăgim însă, acest control se va răzbuna cât de curând.
La gaze, după modelul carburanţilor
Spre deosebire de domeniul energiei electrice, în cel al gazelor naturale Guvernul nu mai are prea multe pârghii la dispoziţie pentru a menţine actualele tarife, din mai multe motive. Componenta de import ce revine consumului are tendinţa să crească, pe fondul reducerii producţiei interne, în condiţiile unei creşteri constante a preţurilor pe pieţele internaţionale. Pe partea de producţie, gazele se împart aproape proporţional între Romgaz şi Petrom, care împreună asigură circa 70% din consum. Numai că Executivul are controlul doar asupra Romgaz, în timp ce Petrom face presiuni tot mai mari pentru creşterea tarifelor. Mai mult decât atât, solicitarea Petrom este susţinută şi de angajamentul României în faţa Comisiei Europene, de a liberaliza piaţa, în sensul apropierii preţului gazelor naturale de cel al gazelor din import. Dacă luăm în considerare că diferenţa dintre gazele interne şi cele din import este de 1 la 2, este limpede că în urma liberalizării tariful final aplicat consumatorilor trebuie să crească cu cel puţin cinci procente. La acest lucru se adaugă solicitarea mai veche a celor două mari companii de distribuţie (E.On Gaz şi GDF Suez România) de a creşte tarifele cu 15-20%, pe care Guvernul nu o va mai putea ignora, cum a făcut până acum. În general, preţul gazelor de import se formează după cotaţiile internaţionale ale ţiţeiului, la un interval de 6-9 luni. Cum în toamna anului trecut barilul de ţiţei era în jurul nivelului de 70 de dolari, iar acum a ajuns la 90 de dolari, este evident că aceste gaze se vor scumpi şi în perioada următoare. Cu jumătatea de control pe care o mai are asupra acestui domeniu, Guvernul se va vedea nevoit să accepte, până la sfârşitul acestui an, o majorare de circa 10% a tarifelor la gazele naturale, în cel mai bun caz.
Transelectrica dă tonul la fiecare început de an
Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei a aprobat majorarea cu 10,4% a tarifului mediu pentru serviciul de transport al energiei electrice perceput de Transelectrica, pentru acest an, de la 17 la 18,77 lei/MWh. Întâmplător sau nu, o decizie asemănătoare a fost luată exact în aceeaşi perioadă a anului trecut, când de o creştere a tarifelor de transport a beneficiat însă şi societatea Transgaz. Cel mai probabil, va veni şi rândul acesteia. Tariful mediu pentru serviciul de transport al energiei electrice aplicat de Transelectrica a fost majorat, în 2009, de la 1 ianuarie, cu 5,4%, de la 16,13 la 17 lei/ MWh. Majorarea a fost aprobată prin ordin al preşedintelui ANRE. Documentul de acum prevede şi creşterea cu 3% a tarifului pentru serviciul de sistem, de la 20,08 la 20,68 lei/MWh. Pe de altă parte, taxa pentru serviciile prestate de filiala OPCOM participanţilor la piaţa angro de energie electrică a fost menţinută la nivelul din 2009, de 0,3 lei/MWh. Sumele nu includ TVA. Consumul de electricitate a crescut anul trecut cu 4,7% comparativ cu 2009, potrivit estimărilor Transelectrica, iar pentru acest an este aşteptat un avans de cel puţin 1%.
Bulgarii nu au gaze, dar au tarife mai mici
În ciuda faptului că importă în jur de 90% din consum, autorităţile bulgare de reglementare în domeniul energiei au anunţat că vor reduce cu 5,2% preţul gazelor naturale începând cu anul acesta, conform agenţiei de presă Novinite. În luna decembrie, compania de stat Bulgargaz a recomandat Comisiei de Stat pentru Reglementare în domeniul Energiei şi Apei să scadă cu 1,8% preţul la consumator pentru gazele naturale în primul trimestru din 2011. Recomandarea reflectă preţurile energiei de pe piaţa internaţională, cursul de schimb leva/dolar, acordurile încheiate recent privind preţul gazelor importate din Rusia şi înţelegerile cu Melrose Resources, o companie din Marea Britanie cu operaţiuni în Marea Neagră. Comisia estimează că preţul gazelor se va reduce, în total, cu 5,21%, la 509,38 de leva (260,4 euro) pentru 1.000 de centimetri cubi de gaze naturale, ceea ce va permite scăderea facturilor cu 5,71%. În realitate, concesiile făcute de bulgari Rusiei, în mod deosebit în ceea ce priveşte viitorul gazoduct South Stream, le permit acestora accesul la gazele ruseşti la un preţ la care România nici nu poate visa. România, care a fost amăgită de Rusia în privinţa gazoductului amintit, importă gazele la preţuri foarte ridicate şi pentru că nu are un contract direct cu Gazprom.
Read 281 times
