Teritoriile întunecate ale minţii

Scriitor crucial în cultura contemporană de peste Ocean, autorul cunoscut doar recent în România, datorită traducerii apreciatelor romane „Drumul" (Humanitas) şi „Nu există ţară pentru bătrâni" (Polirom), face parte din categoria povestitorilor de primă mână, care sfidează cu naturaleţe limitele dintre speciile şi subspeciile literaturii. Începută cu peste patru decenii în urmă, cariera lui Cormac McCarthy, „scump la vedere" şi zgârcit în interviuri, a luat-o pe drumul consacrării odată cu apariţia, în 1985, a romanului „Meridianul sângelui sau Amurgul purpuriu al Vestului", tradus acum în limba română de Iulia Gorzo.

Singularitatea stilului său, atât de apreciat de exigentul critic literar Harold Blood, care a afirmat tranşat că acest roman se califică pentru lista cărţilor canonice, transpare din fiecare pagină. Eroul, fugarul fără nume („the kid") care străbate zona Texas-Mexic şi se afundă în mrejele răului, dat al fiinţei umane, se afirmă puternic chiar de la prima pagină din „Meridianul sângelui":„El e copilul. E palid şi slab, poartă o cămaşă de pânză subţire şi zdrenţuită. Scormoneşte focul în micul spălător de lângă bucătărie. Afară se întind câmpuri negre răscolite, cu petice de zăpadă. Şi după ele păduri şi mai negre unde încă mai vieţuiesc câţiva lupi. Se spune că s-ar trage din neam de tăietori de lemne şi cărători de apă, dar adevărul e că tatăl lui a fost învăţător. Zace în beţie, zice din poeţi cu nume acum uitate. (...) Maica moartă, să tot fie paisprezece ani, a clocit la propriu-i piept făptura care a băgat-o în pământ. Tatăl nu-i pomeneşte niciodată numele, copilul nu i-l ştie. Are pe lumea asta o soră pe care n-o să o mai vadă niciodată. Priveşte, palid şi nespălat".

Violenţa, dincolo de explicabil

Scriitorul american este considerat eligibil pentru Nobelul literar

Copilul şi „Judele", căpetenia unei bande care ucide şi terorizează cu o cruzime dincolo de orice explicaţie, dincolo de limitele oricărei raţiuni, haşurează un fel de hartă cu tuşe horror a violenţei, o violenţă per se, care afirmă victoria inexplicabilului. Banda căreia i se alătură copilul, într-o poveste de secol XIX scrisă în maniera abruptă, cu puternic efect psihologic, a unui McCarthy de sfârşit de secol XX, ucide cu o cruzime la care cititorul reacţionează prin perplexitate. Unul dintre meritele romancierului este, la acest nivel al cărţii, claritatea pe care o construieşte subtil: aceea a ideii care străbate o materie epică bogată, anume că violenţa este o formă a răului inexplicabil cu care se naşte omul.

Teritoriilor geografice pe care le explorează povestea le corespund întinse tărâmuri întunecate ale minţii. În ele se desfăşoară, de fapt, întâmplările din care se alcătuieşte romanul, având ca piloni de susţinere personaje cu ecouri puternice din Dostoievski, Melville sau Faulkner. Spectrele absurde care se ivesc în pustiul din „Drumul", romanul postapocaliptic pe care McCarthy l-a scris aproape 20 de ani mai târziu, începeau să prindă deja contur în „Meridianul sângelui".

Asemenea atribute şi altele i-au asigurat acestuia un drum de invidiat şi foarte mulţi admiratori. În viziunea unanimă a criticilor literari americani, romanul nu este doar cea mai bună carte a scriitorului, ci şi o capodoperă a literaturii americane contemporane. Este prezent în topul în care revista „Time" a inclus, în funcţie de opţiunile specialiştilor, cele mai valoroase 100 de romane scrise în engleză din 1923 până în 2005.

În 2006, critici literari şi scriitori au votat pentru cel mai bun volum de literatură de ficţiune publicat în America ultimilor 25 de ani. După romanul câştigător, „Beloved", de Toni Morrison, s-au clasat John DeLillo („Underworld"), Cormac McCarthy („Meridianul sângelui"), John Updike (Seria „Rabbit") şi Philip Roth („Pastorala americană").


„Meridianul sângelui sau Amurgul purpuriu al Vestului"de Cormac McCarthy
Traducător: Iulia Gorzo
Editura: Polirom
Preţ: 32,95 lei